POEZIA ILUZIILOR PIERDUTE
PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ
- ADRIAN PĂUNESCU -
Timpul vieții ni-i scurt
Hai să-l facem curat,
Trăiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați
Lovesc lașii pe bravi;
Voi ce-n lună zburați
Pân-la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă, flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând,
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Lumea-i plină de răni
Și de doctori decenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți;
Fiindcă nașteți copii
Apărați-i luptând,
Doborâți monștrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași
Nu e loc de vreun steag
E o groapă de pași.
Între ei sunt sudați
Cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legați
Condamnatul de laț
Și biciușca de cal.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Fii ai muncii aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept.
Unii au, alții fac,
Unii dorm, alții sunt,
Între înger și drac
Trage omul sărac,
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruină și cetate
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce stă și vânt ce bate
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate, și dreptate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
ADRIAN PĂUNESCU, PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ, 19777
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu